Implantul de păr FUE este o tehnică chirurgicală prin care se îndepărtează foliculii de păr dintr-o parte a corpului, numită „zona donatoare” și se implantează în locul în care acesta lipsește cunoscută ca si „zona primitoare (zona de implant)”.

Tehnica este utilizată, în primul rând, pentru a trata chelia (calviția) la bărbați si femei.

În această procedură minim invazivă (care nu presupune riscuri), grefele care conțin foliculii de păr care sunt genetic rezistenți la cadere sunt transplantate la nivelul scalpului fără par.
Partea din spate a capului – ceafa – contine acesti foliculi rezistenti.

Transplantul de păr poate fi, de asemenea, utilizat pentru refacerea genelor, sprâncenelor, a bărbii, părului toracic, părului pubian și pentru a acoperi cicatricile cauzate de accidente sau intervenții chirurgicale, cum ar fi face-lifting și transplanturi de păr anterioare.

Implantul de păr diferă de grefarea pielii, deoarece grefele conțin aproape toată epiderma și derma din jurul foliculului de păr, si multe grefe mici sunt transplantate, nu doar o singură fâșie de piele.

Deoarece părul crește în mod natural în grupuri de 1 până la 4-5-6 fire de păr, tehnicile actuale, recoltează și transplantează “unități foliculare” de păr în forma lor naturală.

Astfel, prin implantul de păr modern FUE se poate obține un aspect natural prin imitarea fidela a orientării naturale a părului.
Această procedură de implant de păr se numește transplant de unitate foliculară (FUE).
Părul donatorului poate fi recoltat în două moduri diferite: recoltarea unei fâșii de țesut din scalp și extracția unităților foliculare (FUE).

PROCEDURA
EVALUAREA ȘI PLANIFICAREA PREOPERATORIE

La o consultatie inițială, medicul analizează scalpul pacientului (in majoritatea cazurilor este nevoie doar de pozele pacientului), discută preferințele și așteptările acestuia și îl sfătuiește cu privire la cea mai bună abordare (de exemplu, sesiuni unice vs. sesiuni multiple) și la ce rezultate ar putea fi în mod rezonabil așteptate.

Consultatia pre-operatorie (online sau fizica) va ajuta la cunoasterea densitatii reale a părului, astfel încât rezultatele postoperatorii de grefe de par nou transplantat sa poată fi evaluate cu precizie. Unii pacienți pot beneficia de aplicarea preoperatorie de Minoxidil – doar la recomandarea medicului.

Timp de câteva zile înainte de intervenția chirurgicală, pacientul va renunta la utilizarea oricăror medicamente care pot duce la sângerări intraoperatorii și la o recoltare slabă a grefelor.

Alcoolul și fumatul pot contribui la o supraviețuire redusa a grefei.
Antibioticele postoperatorii sunt prescrise în mod obișnuit pentru prevenirea infecțiilor cauzate de micile răni si pentru a preveni infectarea grefelor (cazurile nereusite sunt extrem de rare).

METODE DE RECOLTARE

Operațiile de transplant sunt efectuate în ambulatoriu, cu pre-sedare ușoară (opțională) și anestezie locală injectată.

Scalpul este tratat cu un agent antibacterian eficient înainte de recoltarea de pe scalpul donator.

TEHNICI

Există doua tehnici diferite pentru recoltarea foliculilor de păr, fiecare având propriile avantaje și dezavantaje.

Indiferent de tehnica de recoltare, extracția corectă a foliculului de păr (pilos) este esențială pentru a asigura viabilitatea părului transplantat și pentru a evita transecția, tăierea firului de păr din foliculul pilos.

Foliculii de păr cresc la un unghi mic față de suprafața pielii, astfel încât țesutul transplantat trebuie să fie îndepartat la un unghi corespunzător.

Există două metode principale de extractie a grefelor donatoare astăzi: recoltarea prin excizie cu bandă (FUT – Strip) și excizia unităților folicularez (FUE).

Metoda STRIP – nu se mai foloseste din cauza randamentului scazut
Metoda STRIP (cunoscută și sub numele de transplant de unități foliculare sau FUT) este cea mai veche tehnică pentru îndepărtarea părului și a foliculilor din zona donatoare.
Chirurgul recoltează o fâșie de țesut de la nivelul scalpului posterior, dintr-o zonă cu o creștere bună a părului.

Un bisturiu cu o singură, dublă sau lamă triplă este utilizat pentru a îndepărta fasii de țesut cu păr din zona donatoare. Fiecare incizie este planificată astfel încât să fie îndepărtați foliculii de păr intacti. Fâșia excizată are o dimensiune de aproximativ 1-1,5 x 15-30 cm. În timp ce închid rana rezultată, asistenții încep sa separe banda de par în unități foliculare individuale.
Lucrând cu stereo-microscopuri binoculare, acestia îndepărtează cu atenție excesul de țesut fibros și gras, în timp ce încearcă să evite deteriorarea celulelor foliculare care vor fi utilizate pentru implantare.
Cea mai recentă metodă de cusatura este denumită „cusatura trichofitică”, care are ca rezultat cicatrici mult mai fine în zona donatoare.

Apoi medicul folosește lamele foarte mici sau ace fine pentru a perfora zona pentru implantarea grefelor, așezându-le într-o densitate și un model predeterminat și înclinând perforațiile în mod firesc pentru a avea un model realist al firelor de păr. În general, tehnicienii fac ultima parte a procedurii, introducând grefele individuale în locul corespunzator.

Recoltarea fâșiilor va lăsa o cicatrice liniară subțire în zona donatoare, care este, de obicei, acoperită de părul pacientului chiar și la lungimi relativ scurte. Perioada de recuperare este de aproximativ 2 săptămâni și va necesita eliminarea cusăturilor / capselor de către personalul medical sau se poate face sutura subcuticulară.

EXTRACȚIA UNITĂȚILOR FOLICULARE (FUE)

Prin extractia unităților foliculare sau recoltarea FUE, unitățile foliculare individuale care conțin 1 până la 4-5 fire de păr sunt îndepărtate sub anestezie locală; această micro îndepărtare folosește de obicei punch-uri minuscule cu diametrul între 0,6 și 1,0 mm.
Apoi medicul folosește lame foarte mici sau ace fine pentru a perfora locurile pentru implantarea grefelor, așezându-le într-o densitate și model predeterminate și înclinând perforatiile într-un mod adecvat pentru a crea un model realist de păr.

Urmeaza ultima parte a procedurii in care se vor introduce grefele individuale în locul corespunzator.

FUE are loc într-o singură sesiune lungă sau în mai multe sesiuni scurte.
Procedura FUE necesită mai mult timp decât metoda FUT (STRIP) dar rezultatele sunt net superioare.

Durata metodei FUE variază în funcție de experiența chirurgilor, viteza de recoltare și caracteristicile pacientului.
Procedura poate dura de la câteva ore, până la o intervenție chirurgicală de două zile consecutive pentru o megasesiune de 3.200 de grefe (echivalentul a 8000 de fire de par).

In procedura FUE de implant de păr, există restricții cu privire la pacientul potrivit.

FUE da rezultate foarte naturale.
Avantajul față de recoltarea benzilor de păr este că recoltarea FUE anulează nevoia de recoltare a unor suprafețe mari ale țesutului scalpului, deci nu există o incizie liniară pe partea din spate a capului și nu lasă nici o cicatrice.

Deoarece foliculii individuali sunt îndepărtați, rămân doar cicatrici mai mici care practic invizibile și orice durere și disconfort post-chirurgical sunt reduse la minimum.
Deoarece nu este necesară eliminarea suturii, recuperarea de la interventia FUE este mai mică de 7 zile.

Dezavantajele FUE includ timpul chirurgical crescut și costul mai mare pentru pacient. Este dificil pentru noii chirurgi, deoarece procedura este solicitantă din punct de vedere fizic, iar învățarea pentru a dobândi abilitățile necesare este îndelungată și grea.

TRANSPLANT UNITAR FOLICULAR

Transplantul folicular unitar (FUT) este metoda tradițională dar veche de transplant de păr, care implică extragerea unei fâșii liniare de piele din partea din spate a scalpului. Banda de par este apoi tăiată pentru a separa grefele individuale.

TIPURI DE CHIRURGIE

Există o serie de aplicații pentru chirurgia transplantului de păr, inclusiv:

Alopecia androgenetică – chelia sau caderea parului
Transplant de sprâncene sau de barba
Coborârea sau reconstrucția liniei părului frontal (fire de păr înalte în mod natural, fără o condiție existentă pentru căderea părului)

În cazul în care numărul de fire de păr donator din partea din spate a capului este insuficient, este posibil să se efectueze transplant de păr de pe corp (BHT) pe candidații corespunzătotori care au părul donator disponibil pe piept, spate, umeri, trunchi și / sau picioare.

Chirurgia de implant de păr de pe corp poate fi efectuată numai prin metoda de recoltare FUE necesitând, astfel, abilitățile unui chirurg FUE cu experiență.
Cu toate acestea, există mai mulți factori pentru un potențial candidat BHT să fie luat în considerare înainte de intervenția chirurgicală.
Acestea includ înțelegerea diferenței naturale în ceea ce privește caracteristicile texturale dintre părul de pe corp și părul de pe scalp, rata de creștere și așteptările realiste cu privire la rezultatele chirurgiei BHT (cu par de pe corp).

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII

Progresele în îngrijirea plăgii permite ca pansamentul semipermeabil, care lasă sângerarea și lichidul tisular, să fie aplicat și schimbat cel puțin o dată pe zi.
Zona vulnerabilă a pacientului trebuie protejată de soare, iar șamponarea se face a doua zi după intervenție.
Unii chirurgi vor dori ca șamponarea pacientului să se facă la o zi după operație. Șamponarea este importantă pentru a preveni formarea crustelor în jurul firului de păr. Crustele aderă la firul de păr și cresc riscul de a pierde foliculii de păr nou transplantați în primele 7-10 zile post-operatorii.

În primele zece zile, o parte din firele de păr transplantate, în mod inevitabil traumatizate de relocarea lor, pot cădea. Aceasta este denumită “pierdere-șoc”. După două-trei luni, noi fire de păr vor începe să crească din foliculii mutati. Părul pacientului va crește normal și va continua să se îngroașe în următoarele șase-nouă luni. Orice pierdere ulterioară a părului va fi probabil din zonele netratate.
Unii pacienți aleg să utilizeze medicamente pentru a întârzia o astfel de pierdere, în timp ce alții programează o procedură de transplant ulterioară pentru a face față acestei situații.

EFECTE SECUNDARE

Subțierea părului, cunoscută sub numele de „pierdere șoc”, este un efect secundar comun, care este de temporar.
Patch-urile fără păr sunt, de asemenea, obișnuite, deoarece în fiecare zi se pot pierde cincizeci până la o sută de fire de păr.
De asemenea, au fost observate sughițuri post-operatorii la aproximativ 4% dintre pacienții cu implant.

ISTORIE

Utilizarea ambelor parti ale scalpului, în care o fâșie de țesut cu aportul ei de sânge este mutată în continuarea zonei fără păr, și a grefelor datează din secolul al XIX-lea. În 1897, Menahem Hodara a implantat cu succes părul luat din zonele neafectate ale scalpului pe cicatricile rămase fără par.

Tehnicile moderne de transplant de păr au apărut în Japonia în anii 1930, unde chirurgii au folosit grefe mici, și chiar „grefe de unități foliculare” pentru a înlocui zonele afectate ale sprâncenelor sau genelor, dar nu pentru a trata chelia.
Eforturile lor nu au primit atenție la nivel mondial la acea vreme, iar traumele celui de-al Doilea Război Mondial au menținut progresele lor izolate pentru încă două decenii.

Era modernă a implantului de păr din lumea occidentală a fost inaugurată la sfârșitul anilor ’50, când dermatologul Norman Orentreich din New York, a început să experimenteze cu grefe de la donatori în zonele fără păr la pacienții de sex masculin cu chelie.
Anterior, s-a crezut că părul transplantat nu va crește mai mult decât părul inițial din zona „primitoare”. Orentreich a demonstrat că astfel de grefe erau „donatoare dominante”, pe măsură ce noile fire de păr au crescut și au rezistat la fel ca și cum ar fi în zona donatoare.
Continuând teoria dominanței donatoare, Doctor Walter P. Unger a definit parametrii „Zonei donatoare sigure” din care ar putea fi extrasi cei mai rezistenti foliculi de păr pentru transplantul de păr.
Întrucât părul transplantat va crește în zona primitoare la fel cum ar crește în zona donatoare, acești parametri continuă să servească drept bază fundamentală pentru recoltarea foliculilor de păr, fie prin metoda benzilor de țesut de păr sau FUE.

În următorii douăzeci de ani, chirurgii au lucrat la transplantarea grefelor mai mici, dar rezultatele au avut doar un succes minim, cu „dopuri” de 2–4 mm care au dus la aspectul unui cap de păpușă.
În anii 1980, exciziile cu bandă au început să înlocuiască tehnica dopului, iar Carlos Uebel din Brazilia s-a făcut cunoscut folosind un număr mare de grefe mici, în timp ce în Statele Unite, William Rassman a început să folosească mii de „micro-grefe” într-o singură sesiune.
La sfârșitul anilor 1980, B.L. Limmer a introdus utilizarea microscopului stereo pentru a separa o singură bandă donatoare în micro-grafturi mici.

Procedura de transplant de păr a unității foliculare a continuat să evolueze, devenind mai rafinată și minim invazivă, deoarece mărimea inciziilor grefei a devenit mai mică.
Aceste incizii mai mici și mai puțin invazive permit chirurgilor să plaseze un număr mai mare de grefe de unități foliculare într-o anumită zonă.

Cu noul „standard de aur” al transplantului de păr al unității foliculare ultra rafinate, peste 50-70 de grefe pot fi plasate pe centimetru pătrat, atunci când este cazul pentru un pacient.
Chirurgii au dedicat, de asemenea, mai multă atenție la unghiul și orientarea grefelor transplantate.
Adoptarea tehnicii „fantei laterale” la începutul anilor 2000, le-a permis chirurgilor de transplant de păr să orienteze grefele unității foliculare de păr de la 2 la 4-5 , astfel încât acestea să acopere suprafața scalpului. Acest lucru a permis părului transplantat să stea mai bine pe scalp și să ofere o mai bună acoperire a zonelor lipsite de păr.

Totuși un dezavantaj este că inciziile laterale tind să perturbe vascularitatea scalpului mai mult decât sagitalele. Astfel inciziile în plan sagital transectează mai puține firele de păr și vasele de sânge presupunând că instrumentele de tăiere sunt de aceeași dimensiune.

Unul dintre marile avantaje ale inciziilor sagitale este faptul că fac o treabă mult mai bună de a aluneca în și în jurul firelor de păr existente pentru a evita transectia foliculilor. Acest lucru este important pentru medicii a căror pacienți nu necesită bărbieritul zonei primitoare. Inciziile laterale bisectează firele de păr existente perpendicular (orizontal) ca un T în timp ce inciziile sagitale se desfășoară paralel (vertical) alături și între firele de păr existente.

Cu toate acestea, utilizarea de fante perpendiculare (laterale / coronale) față de fantele paralele (sagitale) a fost intens dezbătută în comunitățile de implant de păr.

Chirurgi de implant de păr de elită adoptă, de obicei, o combinație a celor două metode bazate pe ceea ce este cel mai bine pentru fiecare pacient (interventie individualizata).

CERCETARE ȘI TEHNICI VIITOARE

Celule stem și celule papile dermice au fost descoperite în foliculii de păr.
Cercetarea acestor celule foliculare poate avea succes în tratarea cheliei prin înmulțirea firelor de păr (HM), cunoscută și sub numele de clonarea părului.

Momentan se fac cercetari intense pentru a ajunge la o metoda stabila de a clona firele de par.

Dupa clonarea grefelor, implantul de par se va efectua, desigur, tot prin tehnica FUE.

SOURCE, IMAGES AND COPYRIGHT: WIKIPEDIA

PENTRU CONSULTATII ONLINE GRATUITE IN VEDEREA IMPLANTULUI DE PAR, VA RUGAM SA NE CONTACTATI PRIN ORICE MOD DISPONIBIL ONLINE SAU FIZIC.